This post was originally published on this site.
Episcopatul lui Cornel Onilă la Huși este una dintre cele mai negre pagini din istoria Bisericii Ortodoxe Române (BOR), doar între 2015 și 2017 fiind comise peste o sută de infracțiuni sexuale la seminarul teologic din orașul vasluian. Autorii? Tandemul bisericesc format din preasfințitul locului și un călugăr din subordinea sa.
O sentință de condamnare la închisoare pentru viol și alte abuzuri sexuale a fost emisă în iunie 2024 atât în cazul episcopului (retras) Cornel Onilă, cât și în cel al călugărului (caterisit) Sebastian Jitaru. Toate actele judiciare din timpul procesului desfășurat la Curtea de Apel Galați – ședințele de judecată, încheierile de ședință, audierile, concluziile și într-un final sentința – au fost și sunt exceptate de la comunicare publică, pentru a proteja victimele.
Am prezentat deja public detaliile acelei sentințe, în posesia căreia am intrat imediat după dispunerea ei. Onilă și Jitaru au contestat-o, făcând apel la Înalta Curte de Casație și Justiție. Au fost condamnați definitiv în aprilie 2025, la opt, respectiv cincisprezece ani de închisoare. Ambii au formulat căi extraordinare de atac la ÎCCJ. O contestație în anulare i-a fost respinsă fostului episcop de Huși în noiembrie 2025, iar un recurs în casație se judecă chiar astăzi.
Dar detalii din cadrul cercetării judecătorești – altele decât cele câteva menționate în sentința penală emisă de instanța de fond, Curtea de Apel Galați – au rămas necunoscute, în condițiile în care astfel de procese se desfășoară în spatele ușilor închise, departe de ochii publicului.
Păstrăm însă convingerea că e nevoie ca societatea să vadă „intestinele” unui astfel de caz (cu multiple intersecții instituționale de interes public). Din acest motiv nu ne-am oprit din a încerca să ajungem la cât mai multe date și fapte consemnate în cursul procedurilor legale.
Astăzi mai punem o cărămidă la temelia cunoașterii acestor fapte:
Spre finalul judecății pe fond de la Galați, trei membri ai Sfântului Sinod – episcopul Andrei al Covasnei și Harghitei, arhiepiscopul Ioachim al Romanului și Bacăului și arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei– au trimis la instanță scrisori de caracterizare a „fratelui” Cornel Onilă în care îi elogiază activitatea, preocupările și râvna, nădăjduind că „nevinovăția îi va fi dovedită”.
Onilă este invocat în cursul epistolelor ca „Preasfințitul Episcop” sau „ierarhul”, una dintre misive menționând expres speranța „să-și reia activitatea arhipastorală, spre slava lui Dumnezeu și spre folosul poporului nostru dreptcredincios”.
Trimise în februarie și martie 2024, scrisorile sunt semnate olograf de episcopii menționați. Rândurile lor stupefiază prin inadecvare și cinism, deslușind totodată și motivele inacțiunii Sfântului Sinod (cea mai înaltă autoritate canonică și administrativă din BOR) față de conduita și faptele lui Cornel Onilă, episcop al Hușilor între 2009 și 2017.
Instituțiile BOR, o entitate construită exclusiv pe puterea fără limite a ierarhilor din sinod, n-au fost interesate de cercetarea întâmplărilor din eparhia vasluiană, deși Biserica avea informații despre abuzurile sexuale sistematice de la seminarul din Huși. Victimele – adolescenți care aspirau la o carieră preoțească – nu au fost însă printre preocupările episcopilor ortodocși din Sfântul Sinod.
Scrisorile elogioase despre Onilă semnate de cei trei ierarhi ai Bisericii, pe care Să fie lumină le publică astăzi, probează și mai mult: că „frăția“ celor ajunși în poziții de super-putere la vârful BOR este indestructibilă, imună la fapte, impasibilă înaintea oricărei tragedii.
E neverosimil orice scenariu în care vreun om din BOR nu cunoștea la început de 2024 dezvăluirile noastre jurnalistice despre abuzurile teribile de la Huși comise de tandemul Onilă-Jitaru. La fel de necrezut e că episcopii care semnează elogiile frățești trimise instanței de judecată n-ar fi cunoscut detaliile dosarului penal.
La început de 2024, faptele epocii Onilă de la Huși erau totuși clare pentru oricine era dispus să le vadă. Episcopii Irineu (Alba Iulia), Ioachim (Roman & Bacău) și Andrei (Covasna & Harghita) nu erau însă dispuși la un asemenea efort. Din scrisorile lor reiese că victimele sunt o plăsmuire, iar adevărata suferință e a inculpatului, supus unui linșaj mediatic, și a Bisericii, tulburată de acuzații.
Toate aceste evidențe arată, în ultimă instanță, că insistența cu care am investigat și expus ororile bisericești de la Huși nu a fost oarbă. A fost clarvăzătoare. Scrisorile celor trei episcopi BOR, înaintate instanței care îl judeca pentru viol pe fratele lor preasfințit, cu nădejdea nedisimulată că aceasta – instanța – va găsi înțelepciunea unui verdict favorabil inculpatului, arată dincolo de dubiu marasmul instituției de cult și al capilor ei.
Calvarul victimelor de la Huși a fost posibil pentru că violatorii ocupau poziții la vârful BOR, profitau de ascendentul oferit de aceste ranguri clericale și erau protejați de însuși felul în care e organizată instituția de cult. Dar supliciul a fost posibil și pentru că „frații” lui Cornel Onilă i-au acoperit faptele.
Unii dintre ei îl consideră și astăzi „nevinovat”.
Este neclar dacă scrisorile de caracterizare trimise la Curtea de Apel Galați de cei trei episcopi BOR au produs consecințe formale la stabilirea pedepselor dispuse de instanță. În cadrul judecății pe fond, se poate încuviința proba înscrisurilor în circumstanțiere, un mijloc procesual care servește la individualizarea pedepsei (adică la stabilirea factorilor pe care judecătorul îi analizează pentru a cântări și, în final, a dispune sentința).
Nu știm dacă scrisorile episcopilor au contribuit la o pedeapsă mai blândă. Dar putem cita din conținutul sentinței penale, care oferă câteva indicii în acest sens:
„(…) se are în vedere că până la momentul săvârșirii faptelor inculpatul era o persoană pe deplin integrată în societate, un exemplu de moralitate, dar (n.r. – se are în vedere) și atitudinea sa de negare a faptelor adoptată în cursul judecății.
(…) punând în balanță ansamblul tuturor circumstanțelor de natură a caracteriza faptele și persoana inculpatului, instanța apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru agresiune sexuală și una de 7 ani închisoare pentru viol sunt apte să răspundă scopului pedepsei.”
Un caz extraordinar de impunitate
Un serial de investigație publicat de Să fie lumină începând cu vara anului 2019 a arătat, în baza unui probatoriu-mamut, că fostul episcop al Hușilor Cornel Onilă abuzase sistematic elevi seminariști, fiind șantajat cu filmări compromițătoare de un alt monah, arhimandritul Sebastian Jitaru. Acesta din urmă devenise la rândul lui un prădător sexual feroce. Ambițiosul Jitaru aspira la o poziție în Sfântul Sinod.
Pe fondul dezvăluirilor Să fie lumină, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a redeschis un dosar de cercetare penală a faptelor, dispunând arestarea preventivă a celor doi și, mai târziu, trimiterea lor în judecată pentru multiple fapte de viol și agresiune sexuală.
Cercetarea organului de procuratură s-a finalizat în decembrie 2020 prin emiterea unui rechizitoriu, dosarul fiind trimis la instanță și, după mai multe peripeții judiciare, înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați în martie 2021. Episcopia Hușilor a fost introdusă în dosar ca parte responsabilă civilmente, consfințind o premieră absolută: o eparhie a Bisericii era chemată să răspundă în solidar pentru fapte comise de ierarhul care o conducea.
De-a lungul anului 2021, dosarul a stat în procedura de cameră preliminară, o fază procesuală în care se verifică legalitatea probelor strânse de procurori. Apoi, între 2022 și 2024 s-a desfășurat cercetarea judecătorească în dosar, etapă în cadrul căreia au fost administrate peste 80 de mijloace de probă și au fost audiate 40 de persoane.
Inculpatul Onilă a dat o singură declarație în fața instanței, în februarie 2024, încercând să acrediteze ideea unei conspirații împotriva sa. În legătură cu filmările care îl surprindeau în ipostaze sexuale cu o victimă, elev la seminarul din Huși, Onilă s-a apărat spunând că „se pot face multe lucruri cu inteligența artificială”.
Varianta izbăvitoare a filmărilor trucate nu a fost susținută doar de Onilă de-a lungul timpului, ci și de protectorii săi din BOR. Înaltpreasfințitul Teofan, mitropolit al Moldovei și succesor al Preafericitului Daniel în scaunul patriarhal, a folosit această ipoteză fantezistă chiar într-o declarație dată la procuratură (n.r. – înainte să existe un dosar penal de cercetare a infracțiunilor sexuale comise de Onilă, a existat un dosar de șantaj bisericesc cu filmările compromițătoare, instrumentat de DNA Iași în 2017, în cadrul căruia ÎPS Teofan a dat o declarație de martor).
Oamenii din stratosfera de putere a Bisericii l-au sprijinit în permanență pe Cornel Onilă. În 2017, Sfântul Sinod i-a încuviințat retragerea benevolă din funcția episcopală, conservându-i rangul bisericesc și ocrotindu-l de orice investigare canonică a faptelor sale.
Înaltpreasfințitul Ioachim, arhiepiscop al Romanului și Bacăului, care semnează una dintre scrisorile trimise în 2024 la Curtea de Apel Galați, i-a oferit ani de zile arhiereului căzut în dizgrație un adăpost și un salariu. După părăsirea Hușilor, episcopul retras Onilă a fost găzduit la Mănăstirea Văratec de sora lui Ioachim, Iosefina Giosanu (stareța așezământului monahal), într-o casă de oaspeți cât o școală. Onilă s-a aflat și pe ștatele de plată ale Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, fiind încadrat fictiv pe un post de inspector eparhial.
Penitența preasfințitului
În ciuda complicităților, tăcerilor și inacțiunilor extinse din BOR, care au făcut posibil deceniul de infracțiuni sexuale din eparhia vasluiană, Sfântul Sinod nu a considerat oportun să cerceteze și intern faptele, astfel încât asemenea orori să nu se mai întâmple niciodată într-un seminar teologic.
Până la cazul Onilă, BOR nu avea nici măcar mecanismul pentru a putea cerceta eventuale abateri ale episcopilor. În vara lui 2017, când Onilă s-a retras benevol, Sinodul BOR anunța că a decis înființarea „consistoriului arhieresc”, adică o instanță care să-i poată judeca și pe înalții ierarhi. Deși apare în Statutul BOR, acest „tribunal pentru episcopi” nu a fost însă niciodată funcțional.
Neconvinși de implicarea lui Cornel Onilă în abuzurile sexuale sistematice de la seminarul teologic din Huși, episcopii BOR nu au vorbit public despre tragedia întâmplărilor sau suferința victimelor abuzate.
Preasfințitul Ignatie, arhiereul care i-a urmat lui Onilă în fotoliul episcopal de la Huși, a fost singurul membru al Sfântului Sinod care a abordat această temă. În toamna anului 2017, la preluarea funcției, a susținut că nu vrea să afle nimic din ceea ce a fost în episcopie înainte de el, pentru că nu îl ajută sufletește.
În 2020, Biserica Ortodoxă Română promitea să-l caterisească (n.r. – excludă din monahism) pe Onilă, „după pronunțarea finală a instanței, în cazul în care aceasta va hotărî condamnarea penală definitivă”.
La final de aprilie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat definitiv pentru viol pe fostul episcop al Hușilor. Dar caterisirea nu a mai avut loc. Întrunit într-o ședință de lucru după hotărârea ÎCCJ, Sfântul Sinod l-a păstrat pe Onilă între călugări, susținând că are statutul de „monah penitent”.
Închis în prezent la Penitenciarul Bacău, Cornel Onilă va ieși de acolo – prin cale extraordinară de atac sau la termen – tot ca membru al clerului ortodox.
Despre autor

