Paradoxul percepției: Cum a ajuns România să fie văzută simultan ca „putere imperialistă” și „colonie”

România este un stat greoi, birocratic, care abia își gestionează propriile județe. Pe de altă parte, analiza rețelelor de socializare (Telegram, TikTok și „alternativă” finanțată de la Moscova,) indică o schimbare de paradigmă: România este un „Șacal al Balcanilor”, un imperiu feroce, o bestie colonială care stă la pândă să „anexeze” Republica Moldova, cu tot cu cușma lui Guguță, pentru a o transforma într-o colonie de sclavi agricoli.

Cronologia dezinformării

Evoluția tehnicilor de manipulare a urmat o traiectorie ascendentă, atingând un punct critic în perioada 2025-2026. Nu vorbim iar despre Unire pentru că discursul lui Traian Băsescu, Ilie Bolojan sau replica Maiei Sandu din cadrul podcastului britanic cu titlul „Ținând linia între Democrație și Putin” ar fi trezit sentimentul național în mase.

Chiar și George Simion, în februarie 2016, pe atunci liderul mișcării Acțiunea 2012, susținea că „Republica Moldova este un proiect statal eșuat; unificarea cu România este singura sa șansă de a se dezvolta și integra în Uniunea Europeană”.

Subiectul a fost transformat într-o armă psihedelică pentru că Rusia nu mai luptă cu tancuri, ci cu „memoria” falsificată. Vorbim despre unirea digitală forțată, un scenariu regizat de Kremlin și proiectat pe retinele a milioane de oameni prin deepfake și AI. Acest delir geopolitic nu este accidental, ci produsul finit al unei campanii de dezinformare care a început timid după căderea blocului sovietic și a explodat în 2024-2025, transformând ideea Unirii dintr-un vis romantic sau un proiect politic, într-o armă de teroare în masă.

Pentru a înțelege cum am ajuns, în 2026, să fim priviți ca niște agresori de o bună parte a populației din stânga Prutului, trebuie să tragem cu urechea la ușa Moscovei. Propaganda rusă nu lucrează haotic, ea plantează semințe care încolțesc peste ani. 

– Pilonul Istoric (2017): Utilizarea simbolisticii cartografice (harta realizată de cartograful Bartolomeo Borghi în 1812, dăruită de Vladimir Putin lui Igor Dodon, pe atunci președintele Moldovei) pentru a induce ideea unui construct statal românesc „artificial” și „amputat”.

– Revizuirea prin „Istorici de casă”: Promovarea unor figuri precum Petr Șornikov pentru a reinterpreta rolul României în cel de-al Doilea Război Mondial, mutând accentul de la eliberare la agresiune.

În versiunea lor, care astăzi rulează pe TikTok sub formă de clipuri scurte, dinamice, România a intrat în război pentru a subjuga populația basarabeană. România nu este ilustrată ca o victimă a pactului Ribbentrop-Molotov; de fapt ea este un agresor lacom, iar această „lăcomie” istorică este proiectată prin diferite forme de manipulare.

Chiar și acum, mai multe voci, atât din partea politicului rus, cât și din partea „analiștilor” români susțin că România este o colonie americană sau franceză și că. prin dezvoltarea relațiilor cu Republica Moldova, cea din urmă va deveni, de asemenea, o colonie.

– Faza Digitală (2025-2026): Trecerea la conținut generat de AI. Analiza indică circulația unor materiale deepfake pe grupurile de mesagerie privată, care vizează direct memoria colectivă. În aceste filme, soldatul român din 1918 este jandarm burtos, cu o figură demonică (mulțumim filtrelor AI), care bate țărani moldoveni și le fură găinile. Nu este eliberatorul din manualele noastre de istorie și li se transmite că „Unirea” a fost, de fapt, o anexare violentă.

Analiza publicului țintă

Cea mai interesantă formă de dezinformare vizuală o vizează însă pe Maia Sandu, transformată în personajul central al unei teorii a conspirației. Dacă în urmă cu doi ani o vedeam în deepfake-uri mulțumindu-i lui Soros, acum narațiunea a evoluat spre mitul „României Mari” conduse de la Chișinău, lansat pentru a terifia simultan două tipuri de public, folosind frici opuse. 

Pentru unii români (cei 46% care nu vor unirea, conform sondajului Avangarde din 2025), narativul este naționalist-frustrat: Se exploatează frica de pierdere a neutralității și transformarea cetățenilor în „sclavi agricoli” sau „carne de tun” într-un conflict cu Rusia. 

În oglindă, pentru moldoveni (cei 61,5% care se opun unirii, conform iData), narativul este existențial: Se induce ideea unei „preluări ostile” de către elitele de la Chișinău și colapsul economic prin asumarea cheltuielilor sociale ale regiunii transnistrene. 

Pentru că nu am menționat până acum SUA, aici intră în scenă „scenariul benzilor desenate”, propaganda rusă scoțând de la naftalină un presupus exercițiu militar de prin 2016 care ar prezice că, în 2027, Unirea ar declanșa Al Treilea Război Mondial. Astfel, Unirea nu mai este prezentată ca un proces administrativ, ci ca un detonator nuclear: înseamnă război, iar neutralitatea rusească înseamnă pace.

Exploatarea vulnerabilităților juridice și teritoriale

Propaganda rusă activează strategic clauzele de autodeterminare ale regiunii Găgăuzia. În 2026, dezbaterea nu mai este una legislativă, ci una de impact vizual. Distribuirea hărților care prevăd dezintegrarea teritorială a Republicii Moldova în cazul unui proiect unionist servește la menținerea statului în „zona gri”.

Pe canalele de Telegram din regiune circulă hărți care arată cum, în momentul semnării Unirii, fosta Republică se rupe: Găgăuzia devine independentă, Transnistria cere alipirea la Rusia, iar Ucraina anexează nordul. 

Mesajul care circulă în presa de la răsărit: „Această aventură sălbatică și nebunească… va aduce poporului moldovenesc suferințe și dureri de nedescris”. Transnistria este prezentată în acest ecosistem informațional ca o „fortăreață asediată”, folosindu-se deepfake-uri cu politicieni români pentru a demonstra că românii vin să „purifice etnic” regiunea.

Vezi și Reportaj | Transnistria, laboratorul unui vis suveranist și miza alegerilor din Moldova

Paradoxul percepției

Absurdul paradoxal al propagandei vine când, pe de o parte ni se spune că România este o „colonie eșuată” a Occidentului, o țară fără suveranitate, unde Biserica și Parlamentul sunt la pământ, iar pe de altă parte, aceeași Românie „colonie” este prezentată ca un „Șacal” imperialist capabil să anexeze teritorii. Cum poate o colonie să aibă ambiții imperiale? 

În august 2025, iData ne-a arătat oglinda de la Chișinău: 61,5% dintre moldoveni sunt împotriva unirii și doar 31% o susțin. Interesant e că 57,1% vor în UE, dar fără Unire; moldoveanul vrea prosperitate europeană, dar îi e frică în continuare de „Jandarmul Român”. La București, sondajul Avangarde din septembrie 2025 arată o societate ruptă, cu 47% pentru și 46% împotrivă. Entuziasmul romantic a dispărut, înlocuit de pragmatismul contabil și de frica de război indusă subtil.

Și atunci, de ce se agită presa rusă că Unirea e iminentă? Pentru că frica vinde. Frica mobilizează electoratul pro-rus și ține Republica Moldova în zona gri. Concluzia? România Mare există doar în serverele fermelor de troli de la Sankt Petersburg. 

În realitate, suntem două state care vorbesc aceeași limbă, ținute la distanță de un zid invizibil construit din minciuni, deepfake-uri și hărți falsificate. Unirea nu se face, dar se „joacă” pe TikTok. Și, din păcate, în acest război al percepțiilor, regizorul e la Moscova, iar noi suntem doar figuranți care se ceartă pe scenariu.

„Războiul hibrid” despre care vorbesc mulți există, iar acum se dovedește că România l-a pierdut, asta pentru că nu a înțeles ce fel de „aliați” are. (sputnik.md – 2018 în contextul votului pentru familia tradițională)

The post Paradoxul percepției: Cum a ajuns România să fie văzută simultan ca „putere imperialistă” și „colonie” appeared first on Investigatoria.